luni, 19 ianuarie 2009

Ma uit

Adun iubirile mele
multe cutii de pantofi
le aranjez
cite primaveri, imi spun,
cit de tari


Emotiile, ce organe depline, impecabile.
Cita putere si cita gratie sa te intilnesc
Cita putere sa ma rastorni in mine.


Un zimbet mi se prelinge
Suna clipa


Sunt un produs rafinat al emotiilor de pretutindeni
Intins sub reflectoare

Un comentariu:

  1. este exact ce stiam despre tine....:)
    te rateaza toti cei care iubesc poezia, necitindu-te sau nelasandu-te citita....
    dar, ca-n riturile de initiere, multi veniti, putini alesi. si, din cei putini, si mai putini devin ceea ce sunt. iar cel ales, mereu este doar unul.
    fiind suficient pentru o lume.

    RăspundețiȘtergere